Atacul cerebral (AVC) se produce atunci când alimentarea cu sânge a creierului este întreruptă. Lucrul acesta se poate întâmpla atunci când un vas de sânge din creier se sparge (AVC hemoragic) sau atunci când apare un cheag într-un vas de sânge, care întrerupe alimentarea cu sânge a creierului, sau când vasele cerebrale sunt comprimate de un proces canceros (AVC ischemic). Când celulele creierului sunt private de oxigen, ele mor.

Atacul cerebral: simptomele

De obicei, atacul cerebral apare pe neașteptate și poate include:

• incapacitatea de a vedea cu unul sau cu ambii ochi;
• amorțirea feței, a mâinilor sau a picioarelor, în special pe una din părți;
• durere de cap severă;
• dificultate în deplasare;
• amețeală, dificultăți în coordonarea mișcărilor și a echilibrului;
• stare de confuzie;
• dificultate în vorbire;

Atacul vascular cerebral tranzitoriu

Mini-AVC-ul, sau atacul vascular cerebral tranzitoriu (AVT), debutează ca un AVC, dar încetează într-o oră sau mai repede, fără a lăsa sechele. De obicei durează câteva minute, însă în faza de început nu se poate pronunța nimeni dacă este vorba de un AVC sau doar de un AVT.

Potrivit Institutului Național al Afecțiunilor Neurologice și AVC din SUA, 33% din cele aproximativ 50 000 de persoane care fac anual AVT fac mai târziu în viață și un AVC sever. De aceea, prezența unui AVT constituie un semnal de alarmă. Dacă aceste simptome sunt prezente și există indicii că ar fi cauzate de un AVC, este foarte important ca persoana în cauză să solicite ajutor medical specializat imediat.

Factorii de risc ai AVC-ului

Unii dintre factorii de risc sunt modificabili (spre exemplu, fumatul) alții sunt nemodificabili (spre exemplu, vârsta).

• Vârsta
• Istoricul familial
• Sexul
• Rasa și etnia
• Hipertensiunea
• Diabetul
• Bolile de inimă
• Fumatul (tutun sau marijuana)
• Nivelul colesterolului sanguin
• Consumul de droguri
• Obezitatea

Cum poate fi redus riscul unui AVC în viitor?

• Dacă fumezi, renunță la fumat.
• Tratează-ți adecvat hipertensiunea.
• Adoptă o dietă echilibrată, care să-ți asigure atingerea și menținerea unei greutăți corporale sănătoase.
• Nu consuma alcool.
• Practică exercițiul fizic zilnic.

Atacul cerebral (AVC) – simptome și riscuri

Sursă: Revista Viață + Sănătate

Articole asemănătoare:
1. Accidentul vascular cerebral, AVC: un fulger cu două fețe
2. Arhitectura vascularizației cerebrale | Creierul
3. Atacul cerebral (AVC) – simptome și riscuri
4. Accidentul Vascular Cerebral (AVC): simptome și prevenire
5. Alimentație sănătoasă: 8 sfaturi după AVC
6. Semnele și simptomele AVC-ului
7. Diabetul și Atacul Vascular Cerebral
8. Caleidoscop medical
9. Recuperare în accidentul vascular cerebral
10. Accidentul vascular cerebral la copii
11. Cancerul și AVC-ul: interconexiuni
12. Herghelia – un magnet care mă atrage!
13. Hidroterapia în reabilitarea post-AVC
14. Să înțelegem tulburările psihoemoționale după un accident vascular cerebral!
15. Accidentul vascular cerebral, tratat în echipă
16. Atenţie, viaţa contează!

Rețete:
1. Rețete pentru o alimentație vegetariană și vegană

Probabil că nimic nu este mai important pentru ceea ce noi înșine suntem decât creierul nostru. Pe acest suport fizic încărcăm idei, concepții și idealuri (moștenite sau personal elaborate) care ajung în cele din urmă să ne definească. Felul în care noi gândim rămâne totuși un mister. Chiar dacă multe mecanisme au fost descifrate de oamenii de știință, multe lucruri au fost înțelese și multe taine aduse la lumină, felul în care un grup uriaș de celule extraordinare colaborează pentru a edita un gând sau pentru a realiza conștiența rămâne, în ansamblu, o nebuloasă. Întrucâtva, cred că este și normal să fie așa. Dacă ne-am putea înțelege pe deplin, dacă am desluși toate tainele ce ne cuprind, ar însemna să posedăm o inteligență mai mare decât a creierului nostru, ceea ce este imposibil.

Ar putea părea incredibil, dar creierul folosește o treime din cantitatea totală de sânge a organismului și 20% din oxigenul aflat la dispoziție (la copii, chiar spre 50%).

Ca să funcționeze creierul

Pentru ca această superbă mașinărie numită creier să funcționeze, ea are nevoie de multă energie. Vascularizația creierului, rețeaua care asigură nutrienții și oxigenul necesar, este dezvoltată pe măsura importanței absolute a organului. Ar putea părea incredibil, dar creierul folosește o treime din cantitatea totală de sânge a organismului și 20% din oxigenul aflat la dispoziție (la copii, chiar spre 50%). Activitatea permanentă a creierului, atât în stare de veghe, cât și în stare de somn, se realizează pe baza unui metabolism cerebral care, în condiții normale, se menține în limite constante. Deși reprezintă numai 2% din greutatea corpului, creierul primește, în medie, 850 ml de sânge în fiecare minut, consumând 17% din totalul de glucoză circulantă.

Dacă ar fi, de exemplu, să comparăm vascularizația creierului cu cea a inimii, un alt organ despre care nimeni n-ar îndrăzni să spună că nu este vital, am observa că, de departe, creierul are întâietate. Vascularizația cerebrală este mult mai puternică decât cea a inimii.

Exact. Fără marjă de siguranță

Când unui general american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial i se cerea să execute o anumită misiune, să cucerească o poziție-cheie sau să apere un punct vital. Era întrebat totodată ce fel de resurse și în ce cantitate ar avea nevoie pentru îndeplinirea cu succes a sarcinii. Pentru a fi siguri că primesc măcar minimul necesar și gândindu-se la penuria de resurse. Generalii pretindeau îndeobște mult peste nevoile reale, asigurându-și astfel o marjă de siguranță ca, până la urmă, să poată executa misiunea. Primeau mai puțin decât ceruseră, dar le era suficient, pentru că au cerut inițial mai mult.

Creierul nostru

Creierul nostru, deși are sarcini suficient de complicate, nu are la dispoziție vreo marjă de siguranță. Nutrienții și oxigenul, în cantitățile pe care le pretinde, sunt într-adevăr absolut necesare. Este bine cunoscut faptul că o privare de numai câteva secunde a creierului de oxigen conduce la lipotimie, pierderea conștienței. O privare doar puțin mai îndelungată poate cauza alterări ireversibile.

Patru „mușchetari“ și un poligon

Creierul este asigurat cu sânge din patru surse:

• bine cunoscutele două artere carotide (interne)
• două artere vertebrale

În cazul unui accident, supraviețuirea este posibilă când cel puțin trei dintre aceste artere funcționează încă. Întreruperea circulației în două surse, oricare ar fi ele, este foarte problematică.

Fiecare din aceste vase posedă, teoretic, un teritoriu de irigație bine definit, dar, în același timp, anastomozându-se între ele la baza creierului (poligonul Willis), devine evidentă posibilitatea suplinirii vascularizației în caz de obstrucții. Particularitățile metabolice ale țesutului nervos (necesitățile mari de oxigen), corelate cu modalitatea de distribuție (de tip terminal) a arterelor după ce au pătruns în substanța nervoasă, explică varietatea și gravitatea tabloului clinic, în cazul unor întreruperi ale circulației sanguine.

Poligonul arterial

Probabil că principala vedetă a vascularizației cerebrale este poligonul arterial al lui Willis. El colectează toate cele patru artere sus menționate într un cerc (poligon) comun, astfel încât, dacă una din ele nu mai funcționează (este obstruată sau lezată), nicio parte din creier să nu rămână fără oxigen, ci, din acestă zonă comună, să se continue distribuția cu sânge. Nu ele însele, ci ramurile celor patru artere mai sus menționate dau naștere poligonului Willis, situat pe fața bazală a creierului.

Vascularizația cerebrală | Creierul

Vascularizația cerebrală este satisfăcută printr-un sistem foarte complicat de vase sanguine. Pentru demonstrație, amintesc numai numele arterelor constitutive ale acestui poligon (heptagon):

• ramura comunicantă anterioară;
• arterele cerebrale anterioare;
• arterele carotide interne;
• ramurile comunicante posterioare;
• arterele cerebrale posterioare;
• bifurcația trunchiului bazilar (înființat prin unirea arterelor vertebrale), din care pornesc cele două artere cerebrale posterioare.

Special trebuie amintită și artera cerebrală medie. Este cea mai mare arteră cerebrală, atât din punct de vedere al calibrului, cât și al lungimii. Ea continuă traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant în traiectul unei tromboembolii. Din artera cerebrală medie pleacă arterele cerebrale anterioare și ramurile comunicante posterioare.

Sprijin și asigurare la muncă

Anastomozele se realizează prin unirea a două artere (sau mai multe), pentru a forma un trunchi arterial unic, iar importanța funcțională rezidă din posibilitatea suplinirii. Poligonul lui Willis reprezintă sistemul anastomotic cu cea mai mare importanță funcțională.

În afara poligonului amintit, avem încă două sisteme anastomotice importante: anastomoze între circulația ex-tracraniană și cea intracraniană și anastomoze leptomeningeale reprezentate de comunicări ale ramurilor corticale terminale, ce sunt astfel unite la limita de vecinătate a ariilor lor de distribuție.

Doar în caz de necesitate

Fluxurile colaterale prin sistemele anastomotice sunt ,,nefuncționale’’ în condițiile unei circulații cerebrale normale și devin „funcționale” în diferite condiții patologice. Un canal de flux colateral se deschide când apare un gradient de presiune între două sisteme arteriale anastomotice.

Autonomie

La fel ca și alte arii vasculare din organism, debitul sanguin cerebral este strict corelat cu intensitatea metabolismului țesutului cerebral. Deși circulația cerebrală este integrată circulației generale, ea deține totuși un pronunțat grad de autonomie. Menținerea constantă a debitului în jurul valorii de 50 ml/min/100g și ajustarea permanentă a debitului regional și local, în ciuda unor eventuale fluctuații tensionale sau dezechilibre umorale, se realizează datorită a două mecanisme de reglare: mecanismul chimico-umoral și mecanismul nervos.

Fluxul sanguin

Similar cu alte teritorii circulatorii, fluxul sanguin cerebral depinde de presiunea arterială. Spre deosebire de restul corpului, creierul este capabil să-și regleze aprovizionarea cu sânge prin reflexe de control autonom, altele decât cele din restul compartimentului cardiovascular. Când fluxul sanguin cerebral scade, controlul simpatic reflex determină vasoconstricția sistemică ce sacrifică perfuzia organelor periferice, cu excepția inimii, pentru a crește presiunea arterială și pentru a păstra perfuzia sanguină cerebrală. Invers, o creștere cronică a valorii tensiunii arteriale determină o creștere susținută a rezistenței vasculare cerebrale, în scopul de a menține o presiune capilară normală.

Creierul are deci mecanisme de autoprotecție. Să nu ne bazăm totuși pe asta. Formula ideală este cea amintită încă din Antichitate: Mens sana in corpore sano!

Arhitectura vascularizaţiei cerebrale
dr. Dan Rusu

Sursă: Revista Viață + Sănătate

Articole asemănătoare:
1. Accidentul vascular cerebral, AVC: un fulger cu două fețe
2. Arhitectura vascularizației cerebrale | Creierul
3. Atacul cerebral (AVC) – simptome și riscuri
4. Accidentul Vascular Cerebral (AVC): simptome și prevenire
5. Alimentație sănătoasă: 8 sfaturi după AVC
6. Semnele și simptomele AVC-ului
7. Diabetul și Atacul Vascular Cerebral
8. Caleidoscop medical
9. Recuperare în accidentul vascular cerebral
10. Accidentul vascular cerebral la copii
11. Cancerul și AVC-ul: interconexiuni
12. Herghelia – un magnet care mă atrage!
13. Hidroterapia în reabilitarea post-AVC
14. Să înțelegem tulburările psihoemoționale după un accident vascular cerebral!
15. Accidentul vascular cerebral, tratat în echipă
16. Atenţie, viaţa contează!

Rețete:
1. Rețete pentru o alimentație vegetariană și vegană

Maria era cunoscută de prietenii de familie ca o persoană plină de viață, populară, sociabilă, pozitivă și mereu veselă. Întotdeauna le aduna în jurul ei pe celelalte doamne când ieșea în societate. La vârsta de 39 de ani, l-a născut pe cel de-al patrulea copil al familiei. La două zile după naștere, a suferit un accident vascular cerebral, AVC cu hemipareză dreaptă, cu pierderea capacității de comunicare, iar pentru o vreme, a pierdut capacitatea de recunoaștere a celor apropiați.

Recuperarea din AVC

Recuperarea a fost dificilă și a durat câțiva ani. Pe măsură ce Maria își revenea fizic și psihic, familia și cei din jur au observat că Maria s-a schimbat, parcă era o altă persoană. Maria nu prea plângea înainte, dar după AVC, plângea uneori din senin, mai ales în primii doi ani. Toți au observat că Maria de după AVC era altfel decât cea pe care o cunoscuseră: a devenit mai retrasă, cu tendințe spre gânduri și atitudini depresive, timidă, evitând grupurile mari în care excela înainte ca lider. De asemenea, după atac vascular, Maria vorbea cu dificultate, având nevoie de mai mult timp pentru a răspunde chiar și unor întrebări ușoare.

Consecințe

Prima consecință evidentă după un AVC este incapacitatea fizică, de anumite grade, diferită de la pacient la pacient, dar care „strigă” cel mai tare să fie corectată.
Există însă un al doilea set de consecințe. Aparent nu atât de grave, dar care în realitate pot fi chiar mai debilitante: sunt schimbările psiho-emoționale post AVC. Dacă suntem bine informați în legătură cu aceste consecințe, ele pot fi abordate și rezolvate cu efecte salutare atât pentru sănătatea sufletească a pacientului, cât și pentru sănătatea familiei. Mai mult, recuperarea neuromotorie va fi mai accelerată când se dă atenția cuvenită recuperării psihoemoționale.
Poate că ați avut în familie sau între cunoscuți experiențe asemănătoare, traumatizante nu doar pentru cel „lovit” din senin de un AVC, dar traumatizante în egală măsură și pentru cei apropiați care au îngrijit de cei bolnavi. Majoritatea supraviețuitorilor experimentează tulburări psihoemoționale, iar aproximativ o treime dintre ei au probleme psihoemoționale grave.

Înțelegerea

Este important ca atât cei ce trec personal prin experiența unui AVC, cât și familia lor sau cei apropiați, să înțeleagă că anumite schimbări psihoemoționale sunt urmări normale și frecvente ale AVC. Urmările fizice ale AVC sunt ușor de observat, dar schimbările de comportament. Ca urmare a modificării simțămintelor, emoțiilor, gândurilor, sunt mai greu de catalogat ca fiind consecința AVC. Această ignoranță duce la tensiuni și conflicte neproductive. Înțelegerea și abordarea corectă a schimbărilor și pierderilor suferite la nivel psihoemoțional. Sunt la fel de importante ca tratamentul recuperator al problemelor fizice neuromotorii generate de AVC.

Dedicații

Următoarele postări sunt dedicate accidentului vascular cerebral. Acest fulger necruțător cu două fețe, care poate zdruncina vieți personale, dar și vieți de familie, cu consecințe devastatoare. Sperăm ca, prin informațiile și sfaturile practice, cât mai mulți români să prevină AVC-ul. Dacă acesta s-a produs, să-l abordeze cu maturitate, profesionalism și înțelepciune.

Accidentul vascular cerebral, AVC: un fulger cu două fețe
Dr. Nicolae Dan MPH, PhD

Sursă: Revista Viață + Sănătate

Articole asemănătoare:
1. Accidentul vascular cerebral, AVC: un fulger cu două fețe
2. Arhitectura vascularizației cerebrale | Creierul
3. Atacul cerebral (AVC) – simptome și riscuri
4. Accidentul Vascular Cerebral (AVC): simptome și prevenire
5. Alimentație sănătoasă: 8 sfaturi după AVC
6. Semnele și simptomele AVC-ului
7. Diabetul și Atacul Vascular Cerebral
8. Caleidoscop medical
9. Recuperare în accidentul vascular cerebral
10. Accidentul vascular cerebral la copii
11. Cancerul și AVC-ul: interconexiuni
12. Herghelia – un magnet care mă atrage!
13. Hidroterapia în reabilitarea post-AVC
14. Să înțelegem tulburările psihoemoționale după un accident vascular cerebral!
15. Accidentul vascular cerebral, tratat în echipă
16. Atenţie, viaţa contează!

Rețete:
1. Rețete pentru o alimentație vegetariană și vegană