Din jurnalul unei femei

În copilărie, timpul trece încet

Copilărie: Nimic nu se repetă la fel a doua oară, nici anotimp, nici suflet, nici pasăre, nici zbor…Da, a venit primăvara, și e una mai altfel decât toate celelalte de până acum. Primăvara aceasta este o filă de istorie. Ea trage după sine încărcătura unei jumătăți de secol – 50 de ani – 10 cincinale! Privesc în urmă și constat că-n primii ani ai copilăriei, într-un anume sens, viața a fost zgârcită. Au trecut zile, săptămâni, luni și ani, chiar, până să se întâmple ceva nou, cu adevărat.

Dintotdeauna am iubit versul, această „cântare a infinitului din noi”, cum spune poetul. Îmi amintesc bine una din ocaziile în care mama obișnuia să mă ia în poala ei și, alintându-mă, îmi recita versuri. Aveam 4 sau 5 ani și, în acel moment, mă învăța o poezie care începea cam așa:

„Pe marea vieții înspumată
Noi înaintăm de zor
Oare viața ni-e-ndreptată spre al vieții sfânt izvor?
Sau prin valurile vremii
Ne jucăm cu-ale spumei perle
Nesimțind că-n fugă vasul
Ne târăște și ne pierde.”

Mi-amintesc că, după o serie de întrebări pe care i le-am pus mamei pe marginea imaginilor artistice sugerate de poezie, i-am spus hotărât: „Eu n-am să mă joc niciodată cu-ale spumei perle!”

copilărieVârsta școlii elementare – copilărie

Începea să mijească în viața mea Noul, cu adevărat!Mai apoi, prin clasele primare, de dragul de-a sta în preajma ei, cum mama, chiar și în clipe de răgaz, își ținea mâinile ocupate croșetând sau tricotând, am început și eu să cos goblenuri.

„Nu te grăbi! – îmi spunea. Ceea ce-ți iese din mâini vorbește despre tine. Dacă iese un lucru frumos, e admirat de toată lumea. Nimeni nu te va întreba cât timp ai lucrat la el, asta nu e important, ceea ce contează este să iasă ceva deosebit. Un lucru bine făcut e o carte de vizită!“ Noul creștea, se permanentiza!

Adolescența

Mai târziu, în anii adolescenței, viața a devenit dintr-odată foarte bogată. Îmi vin în minte cuvintele lui Nicu, atunci când mi-a cerut mâna: „Nu-ți promit că va fi simplu, ceea ce pot să promit este că va fi foarte variat.” Atunci n-am înțeles exact ce vrea să spună, însă aveam să aflu mult mai repede decât puteam intui.

Căsătoria și valorificarea

În prima săptămână a lunii noastre de miere, am primit vizele (pe care le așteptam de 8 luni) pentru plecarea în State, în vederea participării la un training, cu scopul înființării uneia dintre primele instituții medicale private, non-profit, din România, cu accent pe educație pentru sănătate și stil de viață sănătos.

copilărie

Ce a urmat?! O mie de-nceputuri: viața de cuplu, o cultură nouă, studii într-o limbă nouă, o profesie nouă etc. Sunt 23 de ani de-atunci și Nicu încă se ține de cuvânt. Chiar nu găsesc o expresie mai potrivită care să exprime viața și activitatea noastră mai bine decât aceasta. A fost și este cu adevărat nou și foarte variat.

Și din perspectiva vârstei, rămâne aceeași dilemă nerezolvată: acum nu ai mai nimic și, în clipa imediat următoare, te trezești că ai mai mult chiar decât poți accepta!Stau în fața lui 50 cu stoicism și mă gândesc că-n viață e înțelept să știi când să dai voie să se încheie fiecare etapă. Dacă te încăpățânezi să rămâi într-una dintre acestea mai mult decât e necesar, pierzi bucuria de-a trăi și sensul vieții – veșnicia. E ultimul lucru care aș dori să mi se întâmple!

Valentina Dan, MPH

Sursă: Revista Viață + Sănătate: Din jurnalul unei femei

Articole asemănătoare
1. Din jurnalul unei femei
2. Artera Coronară: Regina Inimii
3. Rolul fierului în boala coronariană la femei

53 Views0