Autoritatea britanică pentru reglementarea medicamentelor recomandă evitarea diclofenacului la persoanele cu afecţiuni cardiovasculare

Autoritatea britanică pentru reglementarea medicamentelor şi produselor de îngrijire a sănătăţii avertizează că diclofenacul nu ar trebui să fie prescris pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare grave, fiindcă administrarea lui implică un risc minor de infarct şi accident vascular cerebral. Această recomandare vine după o recentă metaanaliză, în urma căreia s-a constatat că riscul de tromboză arterială, asociat cu diclofenacul, este similar celui corelat tratamentului cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază (COX-2).

Studiul a arătat că, în comparaţie cu placebo, riscul de accidente vasculare majore a crescut cu circa o treime în cazul tratamentului cu inhibitori COX-2 sau cu diclofenac. Diclofenacul este contraindicat, actualmente, persoanelor care suferă de:

• cardiopatie ischemică
• boală arterială periferică
• afecţiuni cerebrovasculare
• insuficienţă cardiacă congestivă

Acesta ar trebui să fie prescris bolnavilor cu factori de risc semnificativi pentru afecţiunile cardiovasculare (cazul celor care suferă de hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fumătorilor) doar după o evaluare medicală atentă. Recomandările sunt valabile doar pentru tabletele, capsulele, supozitoarele şi preparatele injectabile care pot fi eliberate de farmacii cu şi fără reţetă, nu şi pentru formulele cu administrare topică (creme).

Noua recomandare vine după o analiză a Comitetului de Farmacovigilenţă pentru Evaluarea Riscului al Agenţiei Europene a Medicamentelor, care a concluzionat că beneficiile totale ale diclofenacului depăşesc riscurile, dar că există un mic risc de infarct sau de accident vascular cerebral la pacienţii care iau diclofenac în mod sistematic şi regulat, mai ales în doze mari (150 mg pe zi) şi pentru perioade lungi de timp.

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare legate de exerciţiul fizic: este consultul medical mai urgent în cazul activităţii sau al inactivităţii fizice?

Inactivitatea fizică este o problemă serioasă de sănătate întâlnită la nivel mondial. Aceasta contribuie la dezvoltarea rapidă a obezităţii, diabetului şi bolilor cardiovasculare (BCV). De fapt, stilul nostru de viaţă hipokinetic este recunoscut la momentul actual ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru bolile inimii, împreună cu obiceiurile alimentare proaste şi fumatul.

Strategiile care vizează sănătatea publică au ca obiectiv şi creşterea nivelului activităţii fizice în rândul populaţiei din ţările industrializate. Ca rezultat, se prevede o creştere a numărului de săli de fitness. Astfel, se aşteaptă ca numărul celor care le frecventează să crească simţitor, în următorul deceniu. Cercetările actuale de piaţă indică faptul că grupul care înregistrează cea mai rapidă creştere a interesului faţă de sălile de fitness este cel format din persoanele cu vârste cuprinse între 35 şi 54 de ani, dar şi grupul persoanelor cu vârstă ≥ cu 55 de ani.

Prevenirea îmbătrânirii

Aceste date, alături de descoperirile recente care indică faptul că exerciţiul fizic regulat previne îmbătrânirea celulară, i-au făcut pe mulţi adulţi (dintre care mulţi sufereau de boli cronice ascunse sau vizibile), să ajungă la concluzia: „Cu cât mai mult exerciţiu, cu atât mai bine.” Alergarea la maraton, de exemplu, a devenit mai populară în ultimele 3 decenii, numărul de participanţi crescând de la 25 000, în 1976, la aproximativ 2 milioane de participanţi, în 2010.

Astfel, putem afirma că există un paradox în rândul populaţiei cu privire la mişcare:

• numărul de indivizi sedentari creşte, dar,
• în paralel, se observă o creştere şi în rândul celor care fac exerciţiu fizic viguros timp de mai multe ore zilnic.