Calendar

November 2017
S M T W T F S
« Dec    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

?tiri recente

Herghelia - Înscriere pentru buletinul informativ
Resurse cre?tine, ?tiri, g?zduire web...

Mama – înger bun

Într-o dimineaţă înfrigurată de sfârşit de octombrie, cândva, demult, pe des cântata Valea Izei – stră-vechea şi binecuvântata Ţară a Maramureşului – sfidând încrâncenarea toamnei, Cerul trimite încă un înger să-nsenineze zorii muritorilor. I-au spus Mariţa! Şi-acum, după mai bine de şapte decenii, a rămas aceeaşi învăluire caldă, coborând din alte tărâmuri aici şi acum, ca prezenţă, dar dincolo, ca suflet şi cuvânt. Mister!

Te-ai gândi c-a fost simplu – un joc de-a mersul în vizită al unui înger printre pământeni. Dar nu, n-a fost joc, a fost trudă şi plâns…

Mai întâi a plecat „stâlpul” casei şi cei şase orfani, ca şi ea, trebuiau adunaţi laolaltă, înţeleşi, încălziţi şi hrăniţi. Ştiaţi că îngerii pot învăţa să toarcă?! Şi a tors… lâna şi cânepa din sat, pentru opinci şi lemne şi… manuale de-nvăţat. La şcoală era bursieră şi primii bani primiţi au adus ulcior la apă şi pahare, pe masa mamei, şi material de fuste la surori. Iar pentru ea – o pereche de tenişi. Erau albi! Cum altfel se putea-ncălţa un înger?!

Mai apoi a spus „Da” junelui chipeş, cu gând de aşezare, şi s-a lăsat convinsă să-l urmeze, că „are tot şi va fi bine”. Ce fel de „bine” este „totul” pe care-l dai să iei un înger?! Şi bine
a fost: în faţa plugului, cu Bator şi peste deal, la Baia Borşa, cu lapte, urdă şi brânză de vânzare… Însă, până şi-o masă plină rămâne-aşa săracă, de este vorba a îndestula sufletul neînţeles al unui înger! Când îngerii locuiesc cu soacre, nu-i uşor!

Mai pe urmă, am sosit şi noi, odraslele, trei la număr, şi odată cu noi, balanţa s-a înclinat definitiv spre… Cer. Aveam de-acum o casă – casa noastră! Mi-l amintesc pe tata, vineri seara, cum ne spunea poveşti adevărate, din vremuri de-nceput… Ce har avea! Am fi dorit să nu se mai sfârşească niciodată… Sau cum, duminică de duminică se trezea devreme, să ne cioplească „lefe” (linguriţe plate din lemn) cu care să mâncăm oul fiert moale cu mămăliguţă, aşa cum îi făcea şi lui bunicul când era copil. Sau cum îl aşteptam din tura de schimbul doi, toţi trei copiii şi n-am fi stat la cină fără dânsul chiar dacă uneori, căzuţi pe baricade, prindeam un pui de somn până să-l auzim venind…
Şi, când venea… ce animare! Unul i se aşeza pe genunchi, altul îl ţinea strâns de după gât, iar altul, întârziat, trecea-n postura de maseur de spate, singura poziţie încă rămasă vacantă. Degeaba încerca mama să ne împrăştie, să-l lăsăm să mănânce în pace. Nu era chip! Mânca aşa, „împovărat”, şi ne mai şi-alinta printre răstimpuri. Sau cu cât suflet pregătea vestita-i ciorbă cu hribi şi cimbrişor de câmp şi cum mai aştepta evaluarea noastră, de parcă-ntreaga carieră-i atârna de ea! Ce mult ne iubea!

Tata… n-a stat prea mult nici el. Un accident şi… a plecat. Devreme, mult prea devreme. Se pare că îngerilor nu le e dat să aibă soţ! Şi am rămas cu mama – îngerul bun, cred, pentru totdeauna. Căci îngerii nu mor – cel mult, adorm.

Ceea ce am admirat la mama-ntotdeauna a fost bunul ei simţ, măsura lucrurilor – era reţinută, dar în acelaşi timp, profund preocupată de noi şi de viaţa noastră, i-am admirat delicateţea cu care ştia să ne câştige inima întrebând, respectul şi deschiderea de a învăţa şi dânsa de la noi, nu doar de a preda. Mama n-a venit niciodată de pe-o poziţie autoritară. Era fermă, dar nu uita să rămână şi caldă, iubitoare. Întotdeauna aproape, dar discretă, „vizibilă” doar dacă ai nevoie şi numai dacă poate oferi. E clar, ceea ce este mama e adus de Sus. Şi, de va fi cândva să plece, nu va fi pentru mult, căci locul îngerilor buni dintotdeauna a fost în Cer!

Valentina Dan


SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline