Calendar

April 2017
S M T W T F S
« Dec    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

?tiri recente

Herghelia - Înscriere pentru buletinul informativ
Resurse cre?tine, ?tiri, g?zduire web...

Centrul Herghelia – “48 de ore la sanatoriul lui Dumnezeu”

Alina Băisan a hotărât să iasă din hibernare urmând timp de două zile radicalul program de detoxifiere al Centrului de Sănătate și Lifestyle Herghelia!

 

Veterana
De doamna Diaconu am aflat încă din primele clipe ale sosirii mele la Herghelia. „Este o doamnă în această serie care, atunci când a venit la noi, nu putea nici să meargă. Nu vorbea cu nimeni și voia să își ia viața. Au trecut zece ani de atunci și acum se află aici pentru a douăzeci și șaptea oară”, îmi povestea șoferul. Am vizitat-o în camera burdușită cu pachete de paste integrale, pungi cu semințe de tot felul și produse naturiste. De fiecare dată când pleacă de aici, se încarcă cu comisioane pentru cei de acasă.

Se grăbește să mănânce cerealele cu lapte de soia, înainte de vizita la medic. Tocmai și-a făcut o operație periculoasă la ochi, care a scăpat-o de orbire, dar și de ochelari, de care nu mai are nevoie până la sfârșitul vieții. Mă avertizează de la început că e foarte plângâcioasă și începe să îmi spună, printre accese scurte de plâns și duh moldovenesc, viața ei.

„Acum zece ani, Herghelia nu era cunoscută că azi, iar eu am nimerit aici dintr-o întâmplare. Aveam foarte multe probleme de sănătate și făcusem o depresie foarte urâtă. Plângeam pe strada, plângeam acasă, plângeam tot timpul. Nu vedeam rostul pentru care aș fi trăit mai departe. Am muncit 45 de ani ca avocat în Piatra Neamț, 45 de ani de uzură, de lucru cu oamenii. Am lasat în urmă lucruri pe care le folosește o țară întreaga, neștiind că am plătit pentru asta cu sănătatea. În clipa aceea nu mai voiam nimic de la viață și tot plângându-mî în dreaptă și în stângă, m-am întâlnit intr-o zi cu o cunoștință, nu foarte apropiată, care mi-a zis: «știi, ți-ar prinde bine o săptămână la Herghelia». Ea plătise avansul, nu mai voia să meargă și, ca să nu-l piardă, trebuia să trimită pe cineva în locul ei. Așa am ajuns aici, fără să știu nimic nici de condiții, nici de program, de nimic.

Mi s-a explicat de la început ca nu pot sta singură în cameră. Eu fiind singură de treizeci de ani, nu suportam pe altcineva lângă mine. Până la urma, am acceptat o camera care nu era destinată pacienților, în care stătuse un angajat, și în care aveam un pat, un birou imens și un cuier cu oglindă. Pe atunci fumam foarte mult, plângeam și nu voiam să vorbesc cu nimeni. Mă duceam de trei ori pe zi să mănânc, iar în rest stăteam pe o bancă și fumam. Nu tu lectura medicală, nu tu tratamente, nimic! Au încercat cei de aici cu consiliere spirituală. «Nu mă interesează», le-am spus. Am făcut analizele, toate erau catastrofale, aveam treizeci de kilograme în plus, aveam diabet, aveam de toate. Ei îmi spuneau că trebuie să mă las de fumat, că de asta gifii, că de asta nu pot merge, că trebuie să slăbesc, că trebuie, că trebuie! Ca să aduc țigările, să le îngropăm, că îmi arăta unde le îngroapă ca sa îmi aduc aminte mai târziu. Practic, au incercat imposibilul! Eu așteptam să termine cu bătutul la cap, ca să mă duc să fumez. Mi s-au deschis ochii mai pe la sfârșitul perioadei de stat aici, mai exact la o lecție, unde mi-a fost rușine să intru, ce avea ca subiect «Respectul pentru viața ta». Ei, asta mi-a rămas în minte. Au mai trecut vreo trei zile și am plecat.

Până acasă m-am gândit numai la asta. La o săptămână după ce am ajuns acasă, m-am hotărât să schimb totul! În clipa aceea, n-am mai pus mâna pe țigări, am golit frigiderul și m-am dus în piață să mă aprovizionez cu fructe și legume. Peste cinci luni, a trebuit să revin să văd ce trebuie să mănânc, cum trebuie să mănânc, ce trebuie sa fac cu diabetul, și așa am învățat să înving legile firii și să combat o teorie veche de două mii de ani în medicină alopată: și anume, că un organism îmbătrânit nu mai poate fi reechilibrat, chiar dacă îți schimbi complet stilul de viață. Am avut piciorul drept paralizat, iar aici l-am recâștigat, cu multă durere și muncă. Acum pot merge fără ajutorul nimănui.

Când am ajuns aici, nepoata mea s-a dus la maica-sa și i-a zis: «Mama, nana se prăpădește într-o luna. Trebuie sa ne pregătim». Anul viitor se împlinesc zece ani de-atunci. Mi-am lungit viața cu zece ani aici. Secretul e să știi ce trebuie să faci cu viața ta: ce să mănânci, cum să mănânci, la ce ore să mănânci, când să dormi. Eu am început toate transformarile după 65 de ani.”

Recomandăm:
1. Soțul meu e la răscruce de drumuri
2. Din meniul zilei
3. Povestea locului
4. Diete minune
5. Centrul Herghelia – “48 de ore la sanatoriul lui Dumnezeu”
6. Surorile care zâmbesc

Sursă: http://www.elle.ro

 


SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline