Calendar

April 2017
S M T W T F S
« Dec    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

?tiri recente

Herghelia - Înscriere pentru buletinul informativ
Resurse cre?tine, ?tiri, g?zduire web...

ABC-ul bolilor reumatice

Ce trebuie să ştim despre reumatism?
Bolile reumatice constituie una dintre cauzele majore ale incapacităţii de muncă şi determină creşterea costurilor legate de îngrijirile medicale. Ele scad semnificativ calitatea vieţii din cauza simptomelor caracteristice – durere, anchiloză articulară, scăderea puterii de folosire a articulaţiilor afectate.

Scurta incursiune în anatomia artuculațiilor
Ca să înţelegem marea diversitate a bolilor reumatice, vom aminti mai întâi elementele care intră în alcătuirea sistemului locomotor. Cele mai profunde elemente din structura articulaţiei sunt oasele. In zona în care oasele se articulează unul cu celălalt, ele sunt acoperite de cartilaj – un ţesut conjunctiv cu rol deosebit în amortizarea mişcărilor şi protecţia osului. Este nevoie de un platou osos integru şi puternic pentru a susţine cartilajul. Oasele sunt legate unul de altul prin capsula articulară, aceasta fiind alcătuită din fibre deosebit de puternice. Capsula articulară este căptuşită în interior de membrana sinovială care secretă lichidul sinovial, esenţial în nutriţia cartilajului şi lubrifierea lui. Muşchii se prind prin tendoanele musculare de os, la nivelul entezei – o zonă cu o structură deosebit de complexă, în care fibrele de colagen din tendon pătrund printre celulele osoase şi se încrucişează între ele pentru ancorare. Mai trebuie amintite vasele de sânge care aduc oxigen şi nutrienţi la fiecare dintre elementele enumerate, asigurând troficitatea şi funcţionalitatea articulaţiei. O menţiune specială trebuie făcută în ceea ce priveşte cartilajul – acesta este unul dintre puţinele ţesuturi din organism care nu are în mod direct vase de sânge, ci este hrănit prin intermediul lichidului sinovial. De asemenea, nervii au un rol esenţial în coordonarea mişcărilor şi menţinerea tonusului muscular adecvat.

Clasificarea bolilor reumatice
Bolile reumatice pot fi clasificate în nouă categorii, definite de elementul din articulaţie care este predominant afectat. în procesul de diagnosticare a unei boli reumatice, se are în vedere în primul rând precizarea elementului, a ţesutului afectat, pentru a se putea încadra afecţiunea într-una dintre cele nouă categorii de boli reumatice şi pentru a se prescrie un tratament eficient- Procesele patologice care afec¬tează elementele sistemului locomor sunt de obicei inflamatorii, metaboli¬ce, degenerative – mai ales ale cartila¬jului -, şi tumorale, iar uneori aceste procese se combină între ele.

Artrozele

Cea mai frecventă categorie de afecţiuni reumatice sunt artrozele. Ele se întâlnesc în mod obişnuit în cadrul procesului de îmbătrânire a organismului, fiind caracterizate de degenerarea cartilajului, însoţită de re-modelarea osului subiacent. Apar mai frecvent la nivelul articulaţiilor mari, de susţinere: articulaţia coxo-femurală – coxartroză, a genunchilor -gonar- troză, a coloanei vertebrale – spondiloză (cervicală, dorsală sau lombară), dar pot apărea şi la nivelul articulaţiilor mai mici, cum sunt cele ale degetelor mâinii – noduli Heberden şi Bouchard.
Cauzele acestor procese pot să fie evidente – traumatisme, suprasolicitări îndelungate, defecte de creştere şi dezvoltare, infecţii, inflamaţii – şi atunci vorbim de artroză secundară. Există situaţii în care cauzele afectării cartilajului nu se pot evidenţia, şi atunci avem de a face cu artroza primară. Aceste fenomene se concretizează în anumite simptome cum ar fi: durerea, anchiloza articulaţiei respective, scăderea amplitudinii mişcărilor, crepitaţii („pocnete” în timpul mişcărilor) şi deformarea articulaţiei respective.
Cele mai de folos investigaţii în artroză sunt cele de ordin imagistic. Chiar o simplă radiografie a articulaţi¬ei afectate poate semnala elementele-cheie pentru precizarea diagnosticului – îngustarea spaţiului articular, oste-ofite, deformarea articulaţiei. Tratamentul adecvat al artrozei presupune cu mult mai mult decât calmarea durerilor cu antiinflamatoare sau analgezice. El trebuie să aibă în vedere îmbunătăţirea circulaţiei sanguine prin proceduri fizioterapeutice şi kinetoterapeutice, precum şi susţinerea şi protejarea articulaţiilor afectate prin încălţăminte potrivită şi/sau mijloace ortopedice.

Sinovitele
Inflamaţia membranei sinoviale este tipică în poliartritele inflamatorii aşa cum sunt poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos şi alte boli autoimune – sclerodermie, vasculite, sdr. Sjogren. Dintre acestea, poliartrita reumatoidă (PAR) este cea mai frecvent întânită şi poate şi cu cele mai impresionante consecinţe asupra structurii şi funcţionalităţii articulaţiilor. Ele se datoresc dezvoltării panusului, un ţesut distructiv care lezează cartilajul. Diagnosticul de PAR se stabileşte atunci când sunt prezente patru dintre următoarele şapte criterii:
1. Redoare matinală mai lungă de o oră
2. Artrită simultană în trei sau mai multe articulaţii – articulaţii inflamate, roşii, dureroase
3. Artrită a articulaţiilor mâinii – articulaţia radiocarpiană, metacarpofalangiană sau înterfalangiană proximală
4. Artrita simetrică
5. Noduli reumatoizi
6. Factorul reumatoid seric pozitiv
7. Modificări radiologice caracteristice PAR – eroziuni ale cartilajului, decalcifieri ale oaselor.
Primele patru criterii trebuie să fie prezente mai mult de 6 săptămâni.
Evoluţia bolii poate să fie foarte severă, motiv pentru care se apelează la la tratamente medicamentoase foarte agresive, care să ţină pe loc procesul autoimun şi cel inflamator.
Totuşi, şi în acest caz, experienţa a arătat că schimbarea stilului deviată prin educarea pacientului pentru o gimnastică medicală adecvată, menţinerea greutăţii corporale optime, tratamentele hidroterapice şi masajul influenţează semnificativ evoluţia bolii pe termen lung.

Entezopatiile
Inflamaţia entezei – a zonei de tranziţie anatomică unde tendoanele, ligamentele şi capsula articulară se ataşează de os – este caracteristică spondilartropatiilor, o familie de boli dintre care cel mai frecvent întâlnită este spondilita anchilopoietică. Mai sunt încadrate în această grupă: artrita reactivă asociată infecţiilor intestinale sau uretrale, artropatia asociată bolilor inflamatorii ale intestinelor şi artrita psoriatică. Mai sunt numite şi spondilartropatii seronegative, pentru că factorul reumatoid este absent.

Spondilita anchilopoietică (SA) se întâlneşte cel mai adesea la bărbaţi, spre deosebire de PAR, care se întâlneşte mai frecvent la femei. Caracteristicile cele mai importante ale SA sunt:

  • Anchiloză dimineaţa
  • Inflamaţia articulaţiilor sacroiliace – sacroileită.
  • Limitarea amplitudinii mişcărilor în coloana lombară
  • Limitarea expansiunii cutiei toracice în inspir
  • Ocazional este posibil să fie afectate şi articulaţiile periferice, în special cele mari
  • Oboseală, scădere în greutate, anorexie.

Pentru stabilirea diagnosticului, explorarea radiologică este cea mai folositoare. Pe lângă medicaţia antiinflamatoare, tratamentul trebuie să includă şi gimnastica medicală, care să menţină flexibilitatea, precum şi o postură corectă atât în activitate, cât şi în timpul somnului. În lipsa acestei educaţii, se pot dezvolta contracturi ale musculaturii spatelui atât de severe, încât îl împiedică pe pacient să privească înainte.

Sinoviteie induse de cristale
Cristalele de urat de sodiu, de pirofosfat de calciu sau de hidroxiapatită sunt capabile să inducă o reacţie inflamatorie atât în lichidul sinovial, cât şi în membrana sinovială. Cel mai frecvent întâlnită boală reumatică din această grupă este guta – caracterizată de prezenţa depozitelor de cristale de urat de sodiu în articulaţia degetului mare de la picior (cea mai frecventă localizare, însă pot fi interesate şi glezna, călcâiul sau genunchiul), ca urmare a creşterii acidului uric în sânge. Acestea determină o reacţie inflamatorie foarte dureroasă, care necesită de obicei medicamente antiinflamatoare cu acţiune rapidă, colchicină, precum şi medicamente care să stimuleze eliminarea acidului uric prin urină. Pe termen lung, evoluţia bolii poată să fie influenţată semnificativ printr-o dietă săracă în purine, evitarea alcoolului şi controlul greutăţii corporale.

Categoria de lesut afectat Tipul de boală Investigaţiile cele mai folositoare
Degenerarea cartilajului Artroza Radiografia zonei afectate
Sinovita – inflamaţia membranei sinoviale Poliartrita reumatoidă Factorul reumatoid, VHS
Boli autoimune – lupusul eritematos Anticorpii antinuclear
Entezopatiile – afectarea inflamatorie, degenerativă sau metabolică a entezei Spondilita anchilozantă; spondilartrite seronegalive Radiografia articulaţiei afectate, în special a celei sacroiliace
Sinovita indusă de cristale Guta Examinarea lichidului întraarticular
Bolile spaţiului mtraarticular Artrita septică Cultură din lichidul întraarticular
Boli osteoarticulare Osteonecroza Radiografia zonei afectate
Miopatii inflamatorii Polimiozita, dermatomiozita Enzime musculare, etectromiografie, biopsie de muşchi
Inflamaţii locale Tendinită sau bursită
Procese generale Polimialgia rcuma- VSH

SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline