Calendar

December 2017
S M T W T F S
« Dec    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

?tiri recente

Herghelia - Înscriere pentru buletinul informativ
Resurse cre?tine, ?tiri, g?zduire web...

Downshifting-ul nutriţional

Am citit nu de mult un articol despre fenomenul downshifting care m-a impresionat şi m-a pus pe gânduri. Downshifting-ul (down – în jos, shifting schimbare) s-a născut ca expresie postmaterialistă din refuzul societaţii occidentale de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ţi consuma toata existenţa alergând după lucruri materiale şi bani sau după o poziţie ierarhică. „Downshifting-ul înseamnă refuzul de a intra într-o anume înregimentare (prin dresaj), refuzul poziţiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de bază este că de fapt calitatea vieţii individului, care este dată nu de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material -nu iţi trebuie atât de mulţi bani ca să poţi să fi fericit, mulţumit în viaţă -, ci de faptul că poţi profita, să zicem inteligent, de timpul pe care îl ai de trăit, astfel încât să nu devii un sclav al muncii. Societatea românească a demarat după ’90 în plin materialism grosolan şi exagerat, în care banul şi acumularea de bunuri materiale este o dominantă a vieţii.Toată lumea priveşte cu admiraţie si invidie desfăşurarea cursei achiziţiilor materiale, lucru care în străinătate a început sa fie pus sub semnul întrebării. Din această perspectivă un om din est (din ţările postcomuniste) o să fie mai bine îmbrăcat decât unul din vest, o să îşi dorească o maşină mai bună, o sa fie, cum se spune, victima societaţii de consum într-un mod cu totul necritic, o să-şi ia tot ce este mai scump ţi o să o faca ostentativ şi în mod excesiv. Deci noi, în momentul de fata, suntem o societate cu valori materialiste – excesive, spre deosebire de cealaltă societate, în care oamenii profită de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vieţii, dar şi calitatea ei… În general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: există şi alte laturi ale vieţii care sânt importante şi pe care le poţi realiza dacă ai bani, dar nu neapărat foarte mulţi bani: relaţiile, prietenii, plăcerea de a contempla natura, sau lectura pe îndelete etc.”

Downshifting material şi nutriţional
Există un corespondent al acestui fenomen şi în domeniul alimentaţiei şi a nutriţiei. Pe vremea când la noi mai toate se exportau pentru stingerea datoriei externe ne simţeam privaţi de ceea ce ştiam că cei din Europa de vest aveau la discreţie: ciocolată, Pepsi, mezeluri, brânzeturi, zahăr, ulei, unt etc. După 89’ a urmat o foame formidabilă după diversitate şi abundenţă în alimentaţie. Toate cele de mai sus şi încă altele şi-au găsit loc pe rafturile magazinelor şi a meselor consumatorilor. Idealul de alimentaţie a fost tocmai abundenţa de mezeluri, carnuri, brânzeturi, dulciuri şi băuturi care în trecut ne erau interzise. Am citit la scurt timp după revoluţie un articol aiurit în care gazetarul incrimina pe Ceauşescu în legătură cu …soia, cum că în mod voit băga soia în mezeluri şi o recomanda pentru consumul uman pentru a distruge nu ştiu ce în creeier şi astfel să ne poată manipula mai uşor. Dincolo de imaginaţia exotică a gazetarului era ura faţă de tot ceea ce aparţinea trecutului. Nu a trecut mult şi gazetarul respectiv cât şi cititorii lui au aflat că ideea cu soia nici nu fusese atât de rea şi că, în fapt, soia şi-a păstrat efectul benefic, chiar dacă a fost recomandată de Ceauşescu.

Consumatorismul şi excesul alimentar
Imediat după revoluţie mulţi au început să consume Coca-Cola sau Fanta în locul apei care iată, era acum depăşită de aceste noi apariţii. După ceva timp au început să aibă probleme şi au descoperit că apa nu poate fi înlocuită de nimic altceva, chiar nici măcar de apă cu … zahăr din vest. Mezelurile grase şi bine piperate cât şi consumul excesiv de carne şi grăsimi animale a început să-şi spună cuvântul în creşterea mortalităţii prin boli cardiovasculare cât şi în apariţia mai frecventă a diabetului şi cancerului. În statisticile anilor 90 s-a putut observa că o bună parte din veniturile populaţiei (undeva între 50 şi 60% din venit) mergea pe mâncare. Cred că acelaşi materialism grosolan şi dorinţa de acumulare în planul alimentaţiei a jucat un rol în consumul mare de alimente de joasă calitate nutriţională (junk food) de care sunt pline magazinele cât şi lanţurile de supermagazine. Această tendinţă continuă, dovadă vânzările mari realizate în România în ultimii 10 ani.

Stilul de viaţă matur
În acelaşi timp, în societatea europeană vestică a apărut grija faţă de natură, grija faţă de exploatarea resurselor de hrană şi apă, educaţia în legătură cu efectele alimentaţiei preponderent rafinate, pericolele generate de fast-food şi junk food, aprecierea alimentelor „organice”, alimente care nu au fost tratate sau forţate în creşterea lor cu chimicale. Cred că se poate vorbi de un curent de downshifting nutriţional care a apărut în ultimele decenii, în vest. Se vorbeşte de o exploatare mai ecologică a naturii, se vorbeşte despre o folosire mai judicioasă a resurselor naturii (de exemplu cu resursele vegetale folosite pentru a genera carne şi a hrăni un om s-ar putea hrăni 50 de oameni care ar consuma doar produse vegetale). Pe de altă parte în mijlocul opulenţei nutriţionale a apărut ideea că se poate mânca mai simplu, mai puţin variat şi totuşi se pot acoperi nevoile nutriţionale ale individului. Experimente în diferite locuri din emisfera vestică au demonstrat că nu numai că sănătate individului care mănâncă mai puţin, aflat pe o dietă hipocalorică (1500 calorii pe zi) se îmbunătăţeşte dar creşte şi lungimea vieţii.

Supra-alimentaţia o problemă recentă
Adevărul este că niciodată în istoria ei omenirea, şi în speţă civilizaţia vestică, nu a fost confruntată cu supra-abundenţa hranei şi opulenţa nutriţională. De fapt, până în secolul XX problema omenirii a fost confruntarea cu un deficit al hranei, cu diverse carenţe nutriţionale. Odată cu agricultura mecanizată şi cu introducerea culturilor foarte productive societatea vestică a început să aibă un surplus de alimente, un surplus de rezerve care s-a tradus într-o mai mare varietate de alimente rafinate şi super-rafinate. Odată cu această „problemă” a apărut posibilitatea la scară largă a excesului alimentar. Supra-alimentaţia, cuplată cu un stil de viaţă din care mişcare, exerciţiile fizice au fost treptat expulzate a rezultat în epidemia de obezitate cu care ne confruntăm în prezent şi în România.

Uneori mai puţin este mai bine
Downshifting-ul nutriţional pune accentul pe calitatea alimentaţiei dar în contextul reducerii consumului de alimente, a consumului excesiv. Poate fi şi o reacţie la manipularea consumatorului, bombardat zilnic de ideea că are nevoie de orice produs nou care apare pe piaţă. „Mamele vin târziu acasă dar cu foarte mulţi bani. Cu banii aceia cumpără multe lucruri şi dulciuri copiilor lor făcându-i pe aceştia să devină la rândul lor mari consumatori, îi condiţionează să consume excesiv”. Aceasta este adevărat şi în ce priveşte diverse articole materiale cât şi în alimentaţie. Obezitatea părinţilor favorizează obezitatea copiilor. Copilul, la rândul lui, este plin de bani, dar fără părinţi – copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasă, sau poate să se refugieze în lumea consumului exagerat de alimente. Consumul de droguri este şi o formă de protest nu numai o adicţie, un semnal de alarmă pentru părinţi, pentru că imitaţia nu este suficientă ca să explice răspândirea acestui fenomen.

Aşa cum goana după bunuri materiale pare că va mai caracteriza ani buni de-acum societatea noastră, se pare că şi tendinţa de a consuma excesiv şi extensiv non-valorile alimetare, pe care industria alimentară şi marketingul viguros ni le bagă pe gât, va continua pentru ani buni de-acum. Totuşi, pentru cei ce nu doresc să devină statistică nefastă, ideea de downshifting nutriţional nu este de lepădat. Dincolo de nevoia de a ne menţine sănătatea şi a preveni boala mai sunt şi motive umanitare pentru care merită să medităm la ideea aceasta.

Un altă abordare pentru downshifting: filantropia
Am avut ocazia de a vizita acum câţiva ani o ţară din sudul Africii. Acolo am realizat că oamenii pot trăi şi subzista nutriţional pe mult mai puţin decât îmi închipuiam eu. Am realizat că, în general, consumăm având în minte un model mintal al „privaţiunii” la care am fost supuşi în regimul trecut şi ne comparăm întotdeauna, pentru a justifica excesul consumatorist, cu cei ce compun doar cele 15-20% din populaţia globului, care sunt mai afluenţi decât noi. De fapt, chiar în articolul citat apare evidentă tendinţa aceasta, mentalitatea autoarei este de a ne compara tot timpul cu vestul ca etalon. Nu ne comparăm cu cele 70-80% din populaţia globului care o duc mult mai rău decât noi, care au mult mai puţină hrană decât avem noi şi trăiesc mult mai frugal. Atunci când începem să realizăm că o mare parte a omenirii au un nivel de trai cu mult mai redus decât al nostru (de care ne plângem totuşi că ne este insuficient) atunci poate că se naşte în noi dorinţa de a realiza acest downshifting: aceasta ne poate transforma în persoane generoase care în loc să facă excese cu surplusurile deţinute vor face acte de generozitate şi filantropie pentru a uşura sărăcia altora. Dezastrele majore ne trezesc pentru scurt timp la realitate: avem în general mai mult decît ne trebuie. Fericiţi cei care transformă acest simţământ într-un principiu pe termen lung: grija pentru cei care nu au avut şi nu au avantajele noastre. Astfel de oameni fac din această lume un loc mai frumos, mai curat şi mai de dorit.

Dr. Nicolae Dan MPH


SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline