Calendar

November 2017
S M T W T F S
« Dec    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

?tiri recente

Herghelia - Înscriere pentru buletinul informativ
Resurse cre?tine, ?tiri, g?zduire web...

Pe cerul Hergheliei apar două curcubee

La Centrul de Sănătate Herghelia ne vizitează, serie după serie, multă lume. Sunt oameni care, într-un fel sau altul, au nevoie de ajutor și care vin cu speranţa de a găsi aici liniște, odihnă și vindecare. De curând, printre pacienţii noștri, am remarcat o doamnă care mi-a atras atenţia chiar de la început, prin optimismul care i se citea pe faţă, prin bucuria care îi inunda chipul și pe care, cu multă ușurinţă, le transmitea și celor din jurul ei. Ai fi spus că ea nu are nevoie de nimic și că viaţa i-a oferit numai evenimente plăcute. Cine ar fi putut bănui ce dramă ascundeau privirea ei senină și zâmbetul plin de bunătate?!
Este vorba de doamna E. F. – 43 de ani, inspector economic la Direcţia de Sănătate Publică, Brăila.

Stimată doamnă Elena, într-o perioadă scurtă de timp aţi condus la mormânt patru persoane dragi, începând cu pierderea părinţilor, apoi a soţului, care s-a stins încet, sub ochii dumneavoastră, și apoi dispariţia fulgerătoare a fetiţei, unicul dumneavoastră copil, care s-a înecat la mare. A urmat paralizia mamei soacre pe care, mi-aţi spus că aţi iubit-o mult și aţi îngrijit-o cu drag până în ultima clipă a vieţii ei. Aţi suferit pierdere după pierdere și aţi învins durere după durere. Ar fi inutil să vă întreb dacă a fost greu… Și totuși, sunteţi atât de plină de viaţă, un adevărat izvor de bucurie, curaj și speranţă. O discuţie cu dumneavoastră are efectul unei doze de energizant. Cum aţi reușit să vă păstraţi nealterate optimismul și pofta de viaţă?

Primul lucru care mi-a venit în minte după moartea fetiţei mele a fost să mă izolez, să mă retrag la o mănăstire.  Am încercat să fac asta, însă simţeam că ceva mă leagă de „afară”, că aş putea face mai mult decât să mă rog pentru  mine şi pentru alţii. Am văzut reportaje despre bătrâni abandonaţi, deprimaţi,  copii părăsiţi şi m-am întrebat: Ce pot face eu pentru lumea în care trăiesc? Am căutat informaţii  pe internet. Apoi m-am înscris într-un serviciu de voluntariat. Am înţeles că, şi aşa, singură şi plină de durere cum sunt, am un rost în lumea aceasta, am o misiune. M-am gândit că aş putea să aduc o rază de speranţă în inima celor îndureraţi,  că aş putea să-i ajut să-şi accepte soarta şi să se bucure de ceea ce a mai rămas frumos în viaţă. Am înţeles că nu mă voi simţi niciodată bine dacă voi trăi doar pentru  mine, că pot trăi prin şi pentru misiunea pe care o am pe acest pământ. Şi apoi, oricâte drame ai trăit, înţelegi că ţi-au mai rămas încă multe lucruri pentru  care să fii recunoscător: te poţi mişca, poţi gândi şi multe altele. Eu cred că, atâta timp cât suntem în viaţă, avem datoria să ne bucurăm. Moartea fetiţei mele a fost un şoc teribil. Pentru un timp n-am mai putut nici să vorbesc. Dar nimic n-a putut să-mi ucidă veselia. Ori de câte ori am putut râde, ori de câte ori am avut ocazia să mă bucur de ceva, am făcut-o. Şi am învăţat că te poţi adapta la orice. Am fost mamă, am fost soţie şi am pierdut totul.  Acum însă mi-am găsit atâtea mame şi atâţia copii şi mulţi, mulţi prieteni. Nu mai sunt singură. Cred că iubirea de oameni te face puternic. Dăruind, câştigi. Toţi ne dorim o viaţă împlinită şi fericită, dar, de multe ori, egoismul ne împiedică să fim fericiţi. Pentru a fi fericit ai nevoie de ceilalţi. Nu poţi trăi în izolare, aşteptând ca alţii să îţi dăruiască ceea ce ai tu nevoie, ci, dăruind, primeşti mai mult decât dai. Am cunoscut mulţi bătrâni săraci, bolnavi, singuri. Vizitându-i şi ascultându-le poveştile de viaţă, am uitat de problemele mele. Nu am avut timp să intru în depresie. Nu mi-am plâns de milă, nu i-am dat voie durerii mele să mă copleşească şi să-mi închidă ochii într-atât încât să nu mai văd durerea celor din jur. Nu poţi trăi numai pentru tine în lumea noastră. Ar fi prea trist… mult, mult prea trist!!! Am observat că, dăruind iubire tuturor celor din jur, automat, sufletul ţi se umple de bucurie. Nicio lovitură a vieţii nu mi-a răpit bucuria de a trăi. Atâta timp cât mai există în jurul meu oameni, am pentru  ce să trăiesc şi am şi de ce să mă bucur.

Într-adevăr, bucuria adevărată este strâns legată de altruism și nu putem fi împliniţi cu adevărat decât atunci când căutăm să îmbogăţim vieţile celorlalţi. Din discuţiile pe care le-am avut, am înţeles că a devenit un obicei să folosiţi orice ocazie de a contribui la fericirea celor din jurul dumneavoastră. Mi-aţi vorbit despre mai multe proiecte și acţiuni umanitare pe care le-aţi realizat. V-aș ruga să ne povestiţi pe scurt despre una dintre aceste ocazii.

Într-o zi eram în vizită la o doamnă de optzeci de ani. Deşi era bolnavă, nu se plângea de dureri. Mai mult decât orice o durea faptul că era singură. Pentru că se apropia ziua de naştere a dânsei, m-am gândit la o surpriză: să-i organizez o petrecere. Am lansat un apel pe internet. Oricine doreşte să participe este binevenit. Au răspuns multe persoane, cunoscuţi şi necunoscuţi. La ora stabilită, ne-am întâlnit toţi, fiecare cu câte o garoafă în mână, cu tortul şi cu alte cadouri. Doamna mea a rămas mută  de uimire când ne-a văzut. Lacrimile îi şiroiau pe obraji când şi-a văzut casa plină, aşa cum nu mai îndrăznea nici să viseze. Măcar pentru  câteva ore, n-a mai fost singură. I-am cântat „La mulţi ani”, am tăiat tortul,  am povestit şi ne-am bucurat împreună.  M-a impresionat faptul că au participat nu numai oameni sănătoşi, ci şi persoane cu handicap, iar acţiunea aceasta ne-a făcut bine tuturor.

Prin ceea ce faceţi, reușiţi să transformaţi colţul dumneavoastră de lume într-un loc mai bun. Cu siguranţă că optimismul și speranţa pe care le transmiteţi celorlalţi au o influenţă pozitivă și asupra sănătăţii dumneavoastră. Am înţeles că nu vă confruntaţi cu probleme mari de sănătate. Totuși, ce v-a adus la Herghelia?

În ultimul timp a început să mă preocupe problema stilului de viaţă sănătos. Îmi doresc să pot fi activă cât mai mult timp, pentru  ca astfel să pot ajuta cât mai multe persoane. De multe ori, având un program atât de încărcat, m-am neglijat pe mine însămi. De curând, prietenii mei mi-au atras atenţia asupra acestui fapt şi am realizat că e necesar să mă opresc din când în când şi să fac ceva şi pentru  mine. Herghelia reprezintă o schimbare binevenită în viaţa mea. Colesterolul şi trigliceridele crescuseră cam mult, reumatismul începuse să mă cam supere. Mi-a făcut mult bine tratamentul pe care l-am primit aici. Mă simt excelent.

Am reuşit să renunţ şi la masa de seară. Sunt uluită să văd ce efecte puternice pot să aibă nişte tratamente simple. Îmi place programul, e perfect. Este exact ce-mi trebuia. Mie mi-a lipsit organizarea, iar Herghelia a introdus  ordinea în viaţa mea: program regulat de masă, de culcare/ deşteptare  şi de activitate fizică. Şi apoi am descoperit că făceam mari greşeli, de exemplu nu obişnuiam să mănânc  dimineaţa (îmi făceam repede o cafea şi plecam la serviciu), mă culcam târziu, nu aveam o dietă adecvată, nu ştiam să combin alimentele într-un  mod sănătos. Chiar dacă am şi eu o pregătire medicală, am învăţat multe aici.

Vă mulţumesc pentru interviul acordat și, în încheiere, v-aș ruga să ne spuneţi dacă v-a impresionat ceva în mod deosebit la Herghelia.

La Herghelia, peisajul este încântător şi îmi amintesc că, într-o zi, după o ploaie, am admirat  două curcubeie care au apărut  în acelaşi timp şi au împodobit  cerul pentru  câteva minute. Este prima dată când văd aşa ceva şi mi se pare o imagine reprezentativă pentru  Herghelia. Două curcubeie – măsură dublă – o doză dublă de speranţă, o porţie dublă din tot ce e bun. Aici, chiar şi cerul e mai bogat, ceea ce e bun se găseşte din abundenţă, speranţa pluteşte  în aer şi aştepţi să ţi se întâmple ceva bun. Şi ceva bun se şi întâmplă. Pentru fiecare.

În special în ultima zi, când se primesc rezultatele analizelor, e mare bucurie printre pacienţi. Se primesc multe veşti: scade colesterolul, scad trigliceridele, se pierd kilograme, creşte calcemia etc. Îmi plac veştile bune şi apreciez faptul că la Herghelia fiecare zi începe cu programul: „Veşti bune de dimineaţă”. După ce primeşti atâtea veşti bune, nu poţi rămâne acelaşi. Cu mult drag, le voi duce celor care mă aşteaptă  acasă!

Psiholog Carmen Dima


SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline